O echipă internaţională, condusă de astronomi de la Universitatea Hertfordshire, a descoperit, cu ajutorul Telescopului în Infraroşu al Regatului Unit din Hawaii (UKIRT), un obiect cunoscut sub denumirea de pitică maro. Obiectul a fost catalogat cu denumirea de SDSS1416 13 B şi acesta se află pe o orbită largă în jurul altui companion, tot pitică maro, oarecum mai cald şi mai luminos, SDSS1416 13 A.
Perechea este situată la o distanţă cuprinsă între 15 şi 50 ani-lumină faţă de sistemul nostru solar, ceea ce este destul de aproape din punct de vedere astronomic. Piticele maro sunt corpuri cereşti a căror masă şi temperatură iniţiale nu le permite declanşarea reacţiilor de ardere a hidrogenului, ele contractându-se sub acţiunea forţelor gravitaţionale până la atingerea unui echilibru cu forţele de presiune interne, continuând să se răcească în mod treptat. Temperatura acestor obiecte descoperite este de aproximativ 500 grade Kelvin (227 grade Celsius), lucru ce poate rezulta din faptul că sunt foarte vechi şi sunt oarecum sărace în elemente grele. Prea mici pentru a deveni stele, aceste corpuri au totuşi mase mai mari decât a planetelor gazoase gigant, precum Jupiter. Din cauza temperaturii lor scăzute, obiectele de acest tip au o strălucire foarte slabă în lumina vizibilă, fiind detectate mai ales prin emisia lor la lungimi de undă în infraroşu.
Puteţi citi mai multe pe Science Daily.
Perechea este situată la o distanţă cuprinsă între 15 şi 50 ani-lumină faţă de sistemul nostru solar, ceea ce este destul de aproape din punct de vedere astronomic. Piticele maro sunt corpuri cereşti a căror masă şi temperatură iniţiale nu le permite declanşarea reacţiilor de ardere a hidrogenului, ele contractându-se sub acţiunea forţelor gravitaţionale până la atingerea unui echilibru cu forţele de presiune interne, continuând să se răcească în mod treptat. Temperatura acestor obiecte descoperite este de aproximativ 500 grade Kelvin (227 grade Celsius), lucru ce poate rezulta din faptul că sunt foarte vechi şi sunt oarecum sărace în elemente grele. Prea mici pentru a deveni stele, aceste corpuri au totuşi mase mai mari decât a planetelor gazoase gigant, precum Jupiter. Din cauza temperaturii lor scăzute, obiectele de acest tip au o strălucire foarte slabă în lumina vizibilă, fiind detectate mai ales prin emisia lor la lungimi de undă în infraroşu.
Puteţi citi mai multe pe Science Daily.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu