Galileo Galilei (15 februarie 1564 – 8 ianuarie 1642) a fost un fizician, matematician, astronom şi filosof italian care a jucat un rol important în Revoluţia Ştiinţifică. Printre realizările sale se numără îmbunătăţirea telescoapelor şi observaţiile astronomice realizate astfel, precum şi suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaţionale moderne”, „părintele fizicii moderne”, „părintele ştiinţei”, şi „părintele ştiinţei moderne”. Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru naşterea ştiinţei moderne.”
Galileo este poate primul care a afirmat răspicat că legile naturii sunt matematice.
Mişcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu şi început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii.
Primul telescop realizat de Galilei avea puterea de mărire de 3X. Ulterior, el a realizat şi altele, cu măriri de până la 30X. Cu acest dispozitiv îmbunătăţit, el a putut vedea imagini mărite pe Pământ – era ceea ce se numeşte astăzi telescop terestru, sau lunetă. El l-a folosit şi pentru a observa cerul; o vreme, el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop. La 25 august 1609, el a prezentat primul telescop în faţa dogilor veneţieni. Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare, cât şi ca marfă comercială.
Lucrările teoretice şi experimentale ale lui Galileo în ce priveşte mişcarea corpurilor, împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler şi René Descartes, au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton.
Galileo a propus că un corp în cădere va cădea uniform accelerat, atâta vreme cât rezistenţa mediului prin care cade rămâne neglijabilă, sau în cazul limită al căderii sale prin vid. El a şi calculat legea cinematică corectă pentru distanţa parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus şi anume, că este proporţională cu pătratul duratei de timp.
Galileo a avansat principiul de bază al relativităţii, acela că legile fizicii sunt aceleaşi în orice sistem în mişcare rectilinie uniformă, indiferent de viteza sau direcţia sa. Deci, nu există mişcare absolută şi nici repaus absolut. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mişcării ale lui Newton şi joacă un rol central în teoria relativităţii restrânse a lui Einstein.
Susţinerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor şi astronomilor încă susţinând (cel puţin declarativ), viziunea geocentrică, cum ca Pământul ar fi centrul universului. După 1610, când a început să susţină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziţie din partea a numeroşi filosofi şi clerici, doi dintre aceştia din urmă denunţându-l inchiziţiei romane la începutul lui 1615. Deşi la acea vreme a fost achitat de orice acuzaţie, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals şi contrar Scripturii” în februarie 1616, iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susţinerea sa, ceea ce a promis să facă. După ce, mai târziu, şi-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziţie, găsit „vehement suspect de erezie”, forţat să retracteze şi să-şi petreacă restul vieţii în arest la domiciliu.
Mişcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu şi început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii.
Primul telescop realizat de Galilei avea puterea de mărire de 3X. Ulterior, el a realizat şi altele, cu măriri de până la 30X. Cu acest dispozitiv îmbunătăţit, el a putut vedea imagini mărite pe Pământ – era ceea ce se numeşte astăzi telescop terestru, sau lunetă. El l-a folosit şi pentru a observa cerul; o vreme, el a fost unul dintre cei care puteau construi telescoape suficient de puternice pentru acest scop. La 25 august 1609, el a prezentat primul telescop în faţa dogilor veneţieni. Telescoapele sale au fost o afacere profitabilă. Le putea vinde negustorilor care le găseau utile atât pe mare, cât şi ca marfă comercială.
Telescopul lui Galileo Galilei
Contribuţiile sale la astronomia observaţională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliţi ai lui Jupiter: Io, Europa, Callisto şi Ganymede (denumite în cinstea sa lunile galileene), cât şi observarea şi analiza petelor solare. Galileo a lucrat şi în ştiinţa aplicată şi în tehnologie, îmbunătăţind tehnica de construcţie a busolelor.Lucrările teoretice şi experimentale ale lui Galileo în ce priveşte mişcarea corpurilor, împreună cu lucrările în mare parte independente ale lui Kepler şi René Descartes, au fost precursoarele mecanicii clasice dezoltată de Sir Isaac Newton.
Galileo a propus că un corp în cădere va cădea uniform accelerat, atâta vreme cât rezistenţa mediului prin care cade rămâne neglijabilă, sau în cazul limită al căderii sale prin vid. El a şi calculat legea cinematică corectă pentru distanţa parcursă în timpul unei accelerări uniforme începând din repaus şi anume, că este proporţională cu pătratul duratei de timp.
Galileo a avansat principiul de bază al relativităţii, acela că legile fizicii sunt aceleaşi în orice sistem în mişcare rectilinie uniformă, indiferent de viteza sau direcţia sa. Deci, nu există mişcare absolută şi nici repaus absolut. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mişcării ale lui Newton şi joacă un rol central în teoria relativităţii restrânse a lui Einstein.
Susţinerea de către Galileo a copernicanismului a dus la controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor şi astronomilor încă susţinând (cel puţin declarativ), viziunea geocentrică, cum ca Pământul ar fi centrul universului. După 1610, când a început să susţină public heliocentrismul, a întâmpinat o puternică opoziţie din partea a numeroşi filosofi şi clerici, doi dintre aceştia din urmă denunţându-l inchiziţiei romane la începutul lui 1615. Deşi la acea vreme a fost achitat de orice acuzaţie, Biserica catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals şi contrar Scripturii” în februarie 1616, iar Galileo a fost avertizat să abandoneze susţinerea sa, ceea ce a promis să facă. După ce, mai târziu, şi-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziţie, găsit „vehement suspect de erezie”, forţat să retracteze şi să-şi petreacă restul vieţii în arest la domiciliu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu