Nicolaus Copernic

Nicolaus Copernic s-a născut la 19 februarie 1473, în oraşul Torun, aflat astăzi în Polonia. Astronom şi cosmolog, matematician şi economist, preot şi prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a sistemului solar. Copernic provenea dintr-o familie de comercianţi şi înalţi funcţionari administrativi de etnie germană. După patru ani de studiu la Universitatea din Cracovia, pleacă în 1496 în Italia, unde în 1497 începe studieze medicina şi dreptul canonic la Universitatea din Bologna, aprofundând şi studiul literaturii clasice.
În Italia a citit despre ideea filosofului grec Aristarh din Samos, care, cu mai bine de un mileniu şi jumătate înainte, afirmase că Pământul şi celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui, iar nu invers, aşa cum susţinea opinia comună la acea vreme. În acest timp locuieşte în casa matematicianului Domenico Maria de Novara, care se ocupa cu scrierile astronomului Ptolemeu, şi începe să se intereseze de astronomie şi geografie. După terminarea studiilor în 1500, Copernic ţine prelegeri de astronomie la Roma şi în anul următor este acceptat să studieze medicina la renumita universitate din Padova. În anul 1503 i se acordă în Ferrara titlul de Doctor în Drept canonic, după care se întoarce în Polonia. Între anii 1503 şi 1510, Copernic locuieşte în palatul episcopal al unchiului său în Lidzbark Warminski, ajutându-l la administraţia diocezei. În acest timp redactează un scurt tratat de astronomie, "De Hypothesibus Motuum Coelestium a se Constitutis Commentariolus", care va fi publicat postum mult mai târziu, în secolul al XIX-lea. În 1512, înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese deja „Comentariolus”, o descriere a modelului heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind însă destinat numai apropiaţilor. În acelaşi an începe să lucreze la opera sa fundamentală, "De Revolutionibus Orbium Coelestium" ("Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti"), pe care o termină în 1530, dar va fi publicată abia în anul 1543, cu puţin înainte de moarte, fiind conştient de contradicţiile cuprinse faţă de doctrina oficială a Bisericii Catolice. În tratatul său, Copernic reia o veche ipoteză heliocentrică, deja susţinută de filosofii pitagoreici, şi descrie cele trei tipuri de mişcări ale pământului: în jurul axei (rotaţie), în jurul soarelui (revoluţie) şi în raport cu planul eliptic, menţinând teza aristotelo-ptolemeică asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe. Între 1543 şi 1600 puţini au fost adepţii sistemului copernician, cei mai renumiţi fiind Galileo Galilei şi Johannes Kepler. Abia după sfârşitul secolului al XVII-lea, odată cu apariţia lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicei cereşti, sistemul copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni. Teoriile lui Nicolaus Copernic, expuse în lucrarea “De Revolutionibus Orbium Coelestium”, au fost condamnate oficial de Papa Paul V, în anul 1616.
Mormântul lui Copernic a fost descoperit abia în anul 2005. Arheologii polonezi au găsit rămăşiţele unui bărbat în vârstă de 70 de ani, presupus a fi Nicolaus Copernic, într-un mormânt din apropierea Altarului Sfintei Cruci din Catedrala gotică Frombrock,. Analizele detaliate au evidenţiat faptul că osemintele descoperite aparţin celui considerat părintele astronomiei moderne. Oamenii de ştiinţă au comparat mostrele de păr descoperite pe osemintele din Frombrock cu două şuviţe de păr din volumul Calendarium Romanum Magnum, scris de Johannes Stoeffler în anul 1518, carte aflată pentru mult timp în proprietatea lui Nicolaus Copernic. Spre surprinderea întregii echipe, cele două şuviţe de păr din carte prezentau o secvenţă genetică identică cu genomul extras din dintele şi firele de păr aflate în mormântul din Frombrock, ceea ce denotă că persoana înhumată în acel mormânt este, întradevăr, Nicolaus Copernic.